 |
 |
09. February 2010
Am reintalnit-o intamplator, dupa mult timp. Ea ramasese asa, ca o apasare pe inima, ca atunci cand nu ai nici o veste de luni de zile, poate de ani, de la o ruda foarte apropiata, frate, sora, parinti sau fii .
Citea prea mult, si poate ca astazi acest lucru nefiind in "mode", ea ar fi putut fi considerata cel putin ciudata...stii tu, ca mai vorbeam noi acum catva timp de acest lucru. Astazi fetele tinere nu mai citesc, ele viseaza sa devina modele, manechine, vor sa le apara in cale (cat se poate de brusc daca e posibil), barbati in varsta care sa le ofere confort material. Ce fata si-ar dori azi sa devina medic, inginer, profesor ? Ea facuse inca de mult un pact cu cartile...si apoi nevoia de lumina, dar lumina ca o revelatie, nu cea venita din tavan, din bec, de la opaitz sau de la vreun lampadar. ..."pe mine lumina ma limpezeste, ma curata, ma invaluie...de sus de unde vine ea, nu e loc de nimic rau, intinat, murdarit...pentru ca acolo nu sunt oameni, sunt sferele cu muzica lor, s-ar putea ca tu sa fii canva o entitate de lumina, stii ?"...asa imi spunea ea. Am vazut-o nu de putine ori, dansand, dansand singura un dans atat de frumos incat am ramas impietrit urmarind-o . Parca plutea. Corpul se unduia, mainile i se mladiau mangaind ceva (da' eu n-am stiut niciodata ce anume), ochii erau mai degraba inchisi, capul cand si-l lasa mult pe state, cand si-l apleca spre podea. Si apoi multimea fandarilor, rotatiilor, sariturilor. Cand te gandesti ca n-a urmat niciodata vreun curs de gimnastica...nici vorba de performanta. Si atunci de unde usurinta cu care se misca, frumusetea ei era neasemuita, parca se dedubla, nu mai semana de loc cu ce erau obisnuiti oamenii, cunostintele, prietenii sa vada. Curios, nu ? Cand ma apropiam de ea, cand ii atingeam umerii, mainile sau fatza, o mireasma din alta lume ma invaluia. Mirosea a ocean, a padure, a gradina de trandafiri, a flori de tei si a busuioc, luate toate la un loc. Privirea ei venea din alta lume, ca si vorba ei, ca si atingereile ei. Eu si acum ma tulbur cand ma gandesc. ..."tu sa ma iubesti ca pe un cantec!"...asa imi spunea, dupa care fugea in curte si se aseza pe iarba privind cerul inalt . Atunci imi batea inima cel mai tare ! Oare ce vedea ? Oare ce auzea ? Oare ce simtea ? N-am intrebat-o niciodata ca n-am avut indrazneala. Lipsa de curaj la un moment dat te poate face sa-ti para mai tarziu atat de rau, incat ai da orice sa intorci timpul inapoi. Azi nu mai pot intoarce nimic inapoi, doar ca dupa cum iti spuneam la inceputul povestirii mele, am reiantalnit-o si m-am bucurat...ca bucuria si-o ascund unii, gandind ca poate nu se cade, poate nu e cazul, poate nu priveste pe nimeni bucuria ta. Cand am dat curs chemarii catre ea, am plecat ca la o intalnire obisnuita, dar pe drum m-a cuprins o tulburare care odata cu apropierea de casa ei se amplifica . ..."nu, n-o sa rezist, poate voi lesina, poate imi vor da lacrimile, poate voi incepe sa rad nebuneste, poate voi tremura sau poate cine stie, voi plange in hohote...ce mai, ma voi face de ras, voi fi caraghios sau poate ii voi parea nebun"...dar n-a fost nici una din toate cele care ma speriau, pentru ca am gasit-o pe o banca in curte, usor trista, usur imbatranita, parca fara stralucirea de altadata, cu parul mai deschis la culoare, si asta nu pentru ca s-ar fi vopsit intre timp, mai slabita si mai palida, si asta nu pentru ca ar fi tinut vreun regim la moda . M-a socat imaginea aceea, nu ma asteptam drept sa-ti spun. A ridicat usor ochii spre mine, mi-a atins obrazul cu o mana prea tremuranda, mi-a zambit, dar zambetul acela n-avea nimic comun cu ce stiam eu. Despre dans, nici vorba. Despre miresmele care odata ma imbatau, nimic . Despre muzica sferelor si despre lumina...nici vorba ! Insa nu asta m-a innebunit, ci faptul ca m-a intrebat cu un glas scazut : ..."nu ma mai recunosti, nu ?...eu te stiu ! te-am vazut ieri in oglinda, nu ma contrazice, esti tu...mult te-am mai asteptat, ti-a trebuit ceva timp sa vii, acum nu trebuie decat sa ramai...ce-o face mama ?"...
...un timp am ramas, dar parca nu-mi era la indemana. Acum m-am obisnuit, imi pare ca am descoperit o parte a vietii mele pe care n-o stiam indeajuns...viata ascunsa !
Vasile Seicaru
(Publicat in Jurnalul National, duminica 7 febr.2002)
Citea prea mult, si poate ca astazi acest lucru nefiind in "mode", ea ar fi putut fi considerata cel putin ciudata...stii tu, ca mai vorbeam noi acum catva timp de acest lucru. Astazi fetele tinere nu mai citesc, ele viseaza sa devina modele, manechine, vor sa le apara in cale (cat se poate de brusc daca e posibil), barbati in varsta care sa le ofere confort material. Ce fata si-ar dori azi sa devina medic, inginer, profesor ? Ea facuse inca de mult un pact cu cartile...si apoi nevoia de lumina, dar lumina ca o revelatie, nu cea venita din tavan, din bec, de la opaitz sau de la vreun lampadar. ..."pe mine lumina ma limpezeste, ma curata, ma invaluie...de sus de unde vine ea, nu e loc de nimic rau, intinat, murdarit...pentru ca acolo nu sunt oameni, sunt sferele cu muzica lor, s-ar putea ca tu sa fii canva o entitate de lumina, stii ?"...asa imi spunea ea. Am vazut-o nu de putine ori, dansand, dansand singura un dans atat de frumos incat am ramas impietrit urmarind-o . Parca plutea. Corpul se unduia, mainile i se mladiau mangaind ceva (da' eu n-am stiut niciodata ce anume), ochii erau mai degraba inchisi, capul cand si-l lasa mult pe state, cand si-l apleca spre podea. Si apoi multimea fandarilor, rotatiilor, sariturilor. Cand te gandesti ca n-a urmat niciodata vreun curs de gimnastica...nici vorba de performanta. Si atunci de unde usurinta cu care se misca, frumusetea ei era neasemuita, parca se dedubla, nu mai semana de loc cu ce erau obisnuiti oamenii, cunostintele, prietenii sa vada. Curios, nu ? Cand ma apropiam de ea, cand ii atingeam umerii, mainile sau fatza, o mireasma din alta lume ma invaluia. Mirosea a ocean, a padure, a gradina de trandafiri, a flori de tei si a busuioc, luate toate la un loc. Privirea ei venea din alta lume, ca si vorba ei, ca si atingereile ei. Eu si acum ma tulbur cand ma gandesc. ..."tu sa ma iubesti ca pe un cantec!"...asa imi spunea, dupa care fugea in curte si se aseza pe iarba privind cerul inalt . Atunci imi batea inima cel mai tare ! Oare ce vedea ? Oare ce auzea ? Oare ce simtea ? N-am intrebat-o niciodata ca n-am avut indrazneala. Lipsa de curaj la un moment dat te poate face sa-ti para mai tarziu atat de rau, incat ai da orice sa intorci timpul inapoi. Azi nu mai pot intoarce nimic inapoi, doar ca dupa cum iti spuneam la inceputul povestirii mele, am reiantalnit-o si m-am bucurat...ca bucuria si-o ascund unii, gandind ca poate nu se cade, poate nu e cazul, poate nu priveste pe nimeni bucuria ta. Cand am dat curs chemarii catre ea, am plecat ca la o intalnire obisnuita, dar pe drum m-a cuprins o tulburare care odata cu apropierea de casa ei se amplifica . ..."nu, n-o sa rezist, poate voi lesina, poate imi vor da lacrimile, poate voi incepe sa rad nebuneste, poate voi tremura sau poate cine stie, voi plange in hohote...ce mai, ma voi face de ras, voi fi caraghios sau poate ii voi parea nebun"...dar n-a fost nici una din toate cele care ma speriau, pentru ca am gasit-o pe o banca in curte, usor trista, usur imbatranita, parca fara stralucirea de altadata, cu parul mai deschis la culoare, si asta nu pentru ca s-ar fi vopsit intre timp, mai slabita si mai palida, si asta nu pentru ca ar fi tinut vreun regim la moda . M-a socat imaginea aceea, nu ma asteptam drept sa-ti spun. A ridicat usor ochii spre mine, mi-a atins obrazul cu o mana prea tremuranda, mi-a zambit, dar zambetul acela n-avea nimic comun cu ce stiam eu. Despre dans, nici vorba. Despre miresmele care odata ma imbatau, nimic . Despre muzica sferelor si despre lumina...nici vorba ! Insa nu asta m-a innebunit, ci faptul ca m-a intrebat cu un glas scazut : ..."nu ma mai recunosti, nu ?...eu te stiu ! te-am vazut ieri in oglinda, nu ma contrazice, esti tu...mult te-am mai asteptat, ti-a trebuit ceva timp sa vii, acum nu trebuie decat sa ramai...ce-o face mama ?"...
...un timp am ramas, dar parca nu-mi era la indemana. Acum m-am obisnuit, imi pare ca am descoperit o parte a vietii mele pe care n-o stiam indeajuns...viata ascunsa !
Vasile Seicaru
(Publicat in Jurnalul National, duminica 7 febr.2002)
Comentarii :
Add comment
03. February 2010
Am reintalnit-o intamplator, dupa mult timp. Ea ramasese asa, ca o apasare pe inima, ca atunci cand nu ai nici o veste de luni de zile, poate de ani, de la o ruda foarte apropiata, frate, sora, parinti sau fii .
Amintirea ei nu mi-a disparut din minte nici o clipa, doar ca n-am mai reintalnit-o ! Ea venea dintr-un loc binecunoscut mie, intr-un fel pot spune ca am copilarit impreuna, cu toate ca era cu cativa ani mai tanara. Da' asta conteaza mai putin. Mirosul greu al frunzelor putrede cazute si iar cazute, nestranse de nimeni de atata amar de vreme, copacii care intre timp au mai crescut, si poate lumina scazuta, culorile fara contrast, si un sunet straniu, muzica padurii pe care odata am descoperit-o si n-am mai putut-o uita . Asta ma facea sa vreau s-o mai caut . Tu sa nu te miri ca iti spun toate astea, dar dupa cum stii, te simt aproape si vreau sa mai afli, ca doar suntem prieteni .
In anii aceia parca cerul era mai aproape, iarba mai inalta, copacii mai drepti, si frunzele mai verzi. Sau poate ma insel, poate toate astea sunt numai in mintea mea . Amintirile uneori te inseala, daca abuzezi de ele, daca ti le aduci atat de des in pridvor, o poti lua razna. Am citit undeva cum ca un om nu prea in varsta, incepea sa cante ori de cate ori isi chema amintirile. Nu se ferea sa-si aminteasca chiar daca erau cunoscuti prin preajma...amintirea la vedere, asa ca melodia pe care o murmura putea fi lesne auzita de toti....numai ca putini intelegeau ceva din ea . Si era lesne de inteles ca omul era mai degraba considerat nebun...sau cam asa ceva . In mintea mea de-acum ea e foarte tanara, si daca nu frumoasa, e cel putin placuta, mai tot timpul intampinandu-ma cu un zambet . Tin minte ca si-acum ca m-a intrebat odata daca cred in flacara, mai cu seama in cea a lumanarii, ca pe ea ai timp s-o vezi mai bine, s-o vezi cat vrei. I-am spus ca da , si am inteles bine ce, si de ce m-a intrebat. Era vorba de credinta, de gand si puterea lui, de Univers, de Divinitate , de Dumnezeu. --"Dumnezeu nu e un mos, un batran care te urmareste din cer pentru a-ti vana greselile, stii ?", m-a intrebat odata foarte senina si cu o privire usor mustratoare ! Mai ramanea doar sa ridice usor degetul catre mine pentru ca atentionarea aceea brusca sa devina o acuzare, ceva...I-am raspuns referitor la flacara, ca mai de graba sunt agnostic. Cred, dar as dori sa ating taina ei. Ce prostie am facut ! Cum m-a luat gura pe dinainte asa de repede si cum am putut da drumul vorbelor atat de usor . Doar stiu ca vorbele odata rostite pleaca undeva si se inscriu definitiv ca-ntr-o carte. Fata asta avea un usor tremur al mainilor si al buzelor. De multe ori pacatul ma indemna sa le ating cu propriile-mi buze . Cu, sau fara voia ei . N-am indraznit, dar niciodata nu e prea tarziu. Altadata mi-a spus ca a privit-o foarte aproape o caprioara...adormise sub un copac si animalul s-a apropiat, a aprivit-o in somn, si cand a simtit ca se trezeste, in loc s-o zbugheasca speriata, a ramas si a privit-o cateva secunde adanc in ochi, a aplecat putin capul in stanga si a deschis usor gura parca vrand sa-i spuna ceva, dar n-a scos nici un sunet, doar a ridicat privirea catre cer pentru a o face si pe ea sa priveasca...apoi a plecat incet, fara graba. Mult timp a mai auzit in minte pasii aceia . Mici fiind, ne urcam adesea in copaci pentru a fi mai aproape de luna . --"De aici mai e un pas, poti incerca sa parasesti copacul, trebuie numai sa vrei !" O sa ma crezi nebun prietene, dar eu am stiut odata sa zbor ! Atunci ! Nu pot vorbi mult despre asta, dar stiu sigur ca am vazut altfel lumea...odata ! As mai putea sa-ti spun despre diminetile care ne chemau intotdeauna foarte devreme in padure, acea padure, despre temerile ei ca va muri tanara, despre bucurii fara numar, despre mangaieri, atingeri, dar si despre o lacrima care ma doare si acum cand imi amintesc . Nu e nevoie de un lac de lacrimi pentru a te linisti dupa o traire sau dupa vreo durere mai adanca. Obisnuia sa-mi spuna --"nu se poate sa nu vezi ca flacara e plina de drumurile tale, de gandurile tale, de tainele tale nerostite cu care pleci definitiv, si pe care nici macar nu le va banui cineva".... viata ascunsa !
(Va urma)
(publicat in Jurnalul National, duminica 31 ianuarie)
Amintirea ei nu mi-a disparut din minte nici o clipa, doar ca n-am mai reintalnit-o ! Ea venea dintr-un loc binecunoscut mie, intr-un fel pot spune ca am copilarit impreuna, cu toate ca era cu cativa ani mai tanara. Da' asta conteaza mai putin. Mirosul greu al frunzelor putrede cazute si iar cazute, nestranse de nimeni de atata amar de vreme, copacii care intre timp au mai crescut, si poate lumina scazuta, culorile fara contrast, si un sunet straniu, muzica padurii pe care odata am descoperit-o si n-am mai putut-o uita . Asta ma facea sa vreau s-o mai caut . Tu sa nu te miri ca iti spun toate astea, dar dupa cum stii, te simt aproape si vreau sa mai afli, ca doar suntem prieteni .
In anii aceia parca cerul era mai aproape, iarba mai inalta, copacii mai drepti, si frunzele mai verzi. Sau poate ma insel, poate toate astea sunt numai in mintea mea . Amintirile uneori te inseala, daca abuzezi de ele, daca ti le aduci atat de des in pridvor, o poti lua razna. Am citit undeva cum ca un om nu prea in varsta, incepea sa cante ori de cate ori isi chema amintirile. Nu se ferea sa-si aminteasca chiar daca erau cunoscuti prin preajma...amintirea la vedere, asa ca melodia pe care o murmura putea fi lesne auzita de toti....numai ca putini intelegeau ceva din ea . Si era lesne de inteles ca omul era mai degraba considerat nebun...sau cam asa ceva . In mintea mea de-acum ea e foarte tanara, si daca nu frumoasa, e cel putin placuta, mai tot timpul intampinandu-ma cu un zambet . Tin minte ca si-acum ca m-a intrebat odata daca cred in flacara, mai cu seama in cea a lumanarii, ca pe ea ai timp s-o vezi mai bine, s-o vezi cat vrei. I-am spus ca da , si am inteles bine ce, si de ce m-a intrebat. Era vorba de credinta, de gand si puterea lui, de Univers, de Divinitate , de Dumnezeu. --"Dumnezeu nu e un mos, un batran care te urmareste din cer pentru a-ti vana greselile, stii ?", m-a intrebat odata foarte senina si cu o privire usor mustratoare ! Mai ramanea doar sa ridice usor degetul catre mine pentru ca atentionarea aceea brusca sa devina o acuzare, ceva...I-am raspuns referitor la flacara, ca mai de graba sunt agnostic. Cred, dar as dori sa ating taina ei. Ce prostie am facut ! Cum m-a luat gura pe dinainte asa de repede si cum am putut da drumul vorbelor atat de usor . Doar stiu ca vorbele odata rostite pleaca undeva si se inscriu definitiv ca-ntr-o carte. Fata asta avea un usor tremur al mainilor si al buzelor. De multe ori pacatul ma indemna sa le ating cu propriile-mi buze . Cu, sau fara voia ei . N-am indraznit, dar niciodata nu e prea tarziu. Altadata mi-a spus ca a privit-o foarte aproape o caprioara...adormise sub un copac si animalul s-a apropiat, a aprivit-o in somn, si cand a simtit ca se trezeste, in loc s-o zbugheasca speriata, a ramas si a privit-o cateva secunde adanc in ochi, a aplecat putin capul in stanga si a deschis usor gura parca vrand sa-i spuna ceva, dar n-a scos nici un sunet, doar a ridicat privirea catre cer pentru a o face si pe ea sa priveasca...apoi a plecat incet, fara graba. Mult timp a mai auzit in minte pasii aceia . Mici fiind, ne urcam adesea in copaci pentru a fi mai aproape de luna . --"De aici mai e un pas, poti incerca sa parasesti copacul, trebuie numai sa vrei !" O sa ma crezi nebun prietene, dar eu am stiut odata sa zbor ! Atunci ! Nu pot vorbi mult despre asta, dar stiu sigur ca am vazut altfel lumea...odata ! As mai putea sa-ti spun despre diminetile care ne chemau intotdeauna foarte devreme in padure, acea padure, despre temerile ei ca va muri tanara, despre bucurii fara numar, despre mangaieri, atingeri, dar si despre o lacrima care ma doare si acum cand imi amintesc . Nu e nevoie de un lac de lacrimi pentru a te linisti dupa o traire sau dupa vreo durere mai adanca. Obisnuia sa-mi spuna --"nu se poate sa nu vezi ca flacara e plina de drumurile tale, de gandurile tale, de tainele tale nerostite cu care pleci definitiv, si pe care nici macar nu le va banui cineva".... viata ascunsa !
(Va urma)
(publicat in Jurnalul National, duminica 31 ianuarie)
Comentarii :
15. January 2010
Astazi, vineri, (15.01.2010), incepand cu orele 00:05, Vale va fi invitat la Radio Romania Actualitati, in emisiunea Psihologul Muzical, realizata de Andrei Partos.
Daca doriti sa puneti intrebari, sa solicitati anumite cantece, accesati adresele de mail: andreipartos54@yahoo.com, iulia@andreipartos.ro,
si pagina web: http://www.andreipartos.ro/phpBB3/.
Numerele de telefon la care se poate suna, si se pot trimite SMS-uri, sunt: 0767.677.543 si 0727.340.575.
Numarul de telefon la care se pot trimite DOAR SMS-uri, este: 0748.88.77.66.
In afara de aceste numere, sunt si cele de fix pe care le va anunta Andrei Partos de mai multe ori in timpul emisiunii.
Vale va asteapta cu drag sa fiti alaturi de el in emisiunea din aceasta noapte!
L. Mocanu
(Asociatia Culturala VS)
Daca doriti sa puneti intrebari, sa solicitati anumite cantece, accesati adresele de mail: andreipartos54@yahoo.com, iulia@andreipartos.ro,
si pagina web: http://www.andreipartos.ro/phpBB3/.
Numerele de telefon la care se poate suna, si se pot trimite SMS-uri, sunt: 0767.677.543 si 0727.340.575.
Numarul de telefon la care se pot trimite DOAR SMS-uri, este: 0748.88.77.66.
In afara de aceste numere, sunt si cele de fix pe care le va anunta Andrei Partos de mai multe ori in timpul emisiunii.
Vale va asteapta cu drag sa fiti alaturi de el in emisiunea din aceasta noapte!
L. Mocanu
(Asociatia Culturala VS)
Comentarii :
27. December 2009
Ultimul concert, Targoviste, lume nu prea multa, dar foarte buni !
Teatrul Tony Bulandra, scena bine pregatita !
Un sunet foarte bun, statia adusa de un prieten mai vechi de-al meu (Gipsanu'), de la fosta trupa de folk haiducesc "Folk T", din localitate !
Un concert organizat de Gabriela Bratu !
Am postat mai multe fotografii, facute de Andrei Rosca !
Teatrul Tony Bulandra, scena bine pregatita !
Un sunet foarte bun, statia adusa de un prieten mai vechi de-al meu (Gipsanu'), de la fosta trupa de folk haiducesc "Folk T", din localitate !
Un concert organizat de Gabriela Bratu !
Am postat mai multe fotografii, facute de Andrei Rosca !
Comentarii :
21. December 2009
Revin cu amanunte la o data anterioara .
pe 17 am avut la Busteni un concert complex ! Spun complex, pentru ca a fost si un vernisaj (Liaza Cala, pictor cunoscut deja), dar si un recital de nai...Nicolae Voiculet !
Acolo, la Busteni, in locul pastorit de directorul si uneori artistul (ca el mai si canta pe scena), Spurcaciu, prietenul meu mai vechi, a fost o intalnire cu un public foarte tanar ! Deja pot spune ca acolo sunt ca acasa, ca sunt prieten cu toata lumea de acolo ! Concertul a fost emotionant , cu participare din partea salii pline, cu colinde cantate de o trupa a Casei de Cultura, care a adus altfel de cantece de Craciun, lucrate, colinde care s-au potrivit foarte bine la ce avea sa urmeze...recitalul lui Voiculet si apoi al meu, in final !
Nicolae Voiculet a cantat cam jumatate de ora, cantece celebre, unele prelucrari, dar si piese cu orchestratii pe CD, orchestratii facute de orchestre din tara sau din Statele Unite ! Recitalul lui nu numai ca s-a potrivit excelent in acel spectacol, dar a avut si lipici la spectatori ! Despre concertul meu nu va mai spun ce, si cum...a fost o nebunie, dar nu vin cu amanunte, ca o sa spuneti ca ma laud !
Seara, dupa concert, am fost la sala mare a Cazinoului, unde am cantat cateva cantece, la invitatia primarului din Busteni, Savin !
(nu am poze, ca nu mi-au trimis inca)
_640x480.jpg "null")
_640x480.jpg "null")
pe 17 am avut la Busteni un concert complex ! Spun complex, pentru ca a fost si un vernisaj (Liaza Cala, pictor cunoscut deja), dar si un recital de nai...Nicolae Voiculet !
Acolo, la Busteni, in locul pastorit de directorul si uneori artistul (ca el mai si canta pe scena), Spurcaciu, prietenul meu mai vechi, a fost o intalnire cu un public foarte tanar ! Deja pot spune ca acolo sunt ca acasa, ca sunt prieten cu toata lumea de acolo ! Concertul a fost emotionant , cu participare din partea salii pline, cu colinde cantate de o trupa a Casei de Cultura, care a adus altfel de cantece de Craciun, lucrate, colinde care s-au potrivit foarte bine la ce avea sa urmeze...recitalul lui Voiculet si apoi al meu, in final !
Nicolae Voiculet a cantat cam jumatate de ora, cantece celebre, unele prelucrari, dar si piese cu orchestratii pe CD, orchestratii facute de orchestre din tara sau din Statele Unite ! Recitalul lui nu numai ca s-a potrivit excelent in acel spectacol, dar a avut si lipici la spectatori ! Despre concertul meu nu va mai spun ce, si cum...a fost o nebunie, dar nu vin cu amanunte, ca o sa spuneti ca ma laud !
Seara, dupa concert, am fost la sala mare a Cazinoului, unde am cantat cateva cantece, la invitatia primarului din Busteni, Savin !
(nu am poze, ca nu mi-au trimis inca)
Comentarii :
21. December 2009
Ieri, pe 20 dec., pe la ora 13,30, am avut o intalnire la Gura Diham, afara, in aer liber, in atmosfera de sarbatoare, cu campionul Lucian Bute ! Asa a vrut primarul de la Busteni, Savin...sa ne intalnim trei galateni, ca si Savin e galatean ! A fost frumos, am cantat cateva colinde !
La ora 17, la Cazinoul din Sinaia, Intr-o sala de spectacole superba cu multa lume in ea, a fost cel mai frumos spectacol din acest turneu de pana acum !
Cu toate ca n-a fost nici o scenografie, nici un fundal (doar un brad adus la cererea mea)... o fost doar o scena goala, asa ca am preferat sa cant in fata cortinei !
In deschidere a cantat un cor din Mures, din Sarmasu, "Belcanto" e numele lui, cor foarte bun care a intervenit spontan pe tot parcursul concertului meu !
Nu am poze, nu mi-a trimis inca nimeni...mai astept !
Atmosfera a fost de vis, lumea a cantat ireal de frumos, au ascultat intr-o liniste tulburatoare (ca si ea , linistea poate fi tulburatoare)...au fost urale, chiote, suspine, lacrimi, aplauze, aplauze...bissuri !
Multumesc Sinaia !
(mai am Ploiesti azi, unde e vandut tot, apoi Rosiori de Vede si pe 23, Targoviste !...si gata)
La ora 17, la Cazinoul din Sinaia, Intr-o sala de spectacole superba cu multa lume in ea, a fost cel mai frumos spectacol din acest turneu de pana acum !
Cu toate ca n-a fost nici o scenografie, nici un fundal (doar un brad adus la cererea mea)... o fost doar o scena goala, asa ca am preferat sa cant in fata cortinei !
In deschidere a cantat un cor din Mures, din Sarmasu, "Belcanto" e numele lui, cor foarte bun care a intervenit spontan pe tot parcursul concertului meu !
Nu am poze, nu mi-a trimis inca nimeni...mai astept !
Atmosfera a fost de vis, lumea a cantat ireal de frumos, au ascultat intr-o liniste tulburatoare (ca si ea , linistea poate fi tulburatoare)...au fost urale, chiote, suspine, lacrimi, aplauze, aplauze...bissuri !
Multumesc Sinaia !
(mai am Ploiesti azi, unde e vandut tot, apoi Rosiori de Vede si pe 23, Targoviste !...si gata)
Comentarii :
17. December 2009
A fost aseara Om Bun !
Recital dom'le ! Bine rau primit de public, cu biss-uri, cu urale, cu participare...to' felu' !
Mirela si Oana au venit cu un baner urias pe care scria "Gasca lui Vale"...in jurul lor erau o groaza de fete care vin de regula la toate concertele mele, fie in Bucuresti, fie in tara !
Am primit de la fete o chitara in marime naturala, facuta din flori !
La final, al "pus-o" impreuna cu Baniciu si cu Vlady ! Sala a fost in picioare ! Baniciu le-a adus aminte cum s-a nascut trupa care mai tarziu avea sa se numesca "Pasarea Colibri" ! Am cantat apoi "Vinovatii fara vina", asa cum faceam acum 16 ani !
Va aduc si niste poze...ce primesc si eu ! Nu dati in mine ...sunt facute de Camelia, Oana, si Elena Dobre (care inca mai cauta prin menu-ul noului ei aparat foto...curand se va prinde , da' mai are ! Dobre, insemna Om Bun !)
Mai am de cantat pana pe 24 decembrie, dar intamplarile mele sunt in localitati foarte apropiate, asa ca revin dupa concerte acasa !
...ninge incredibil :...peste terasa, peste pomi, pe padure, pe cusca lui Slash, pe beculetzele colorate puse de mine pe balcon, pe strazi, pe alei, pe palma, peste urma lacrimei uscate, pe fruntea infierbantata, pe amintiri, peste ochii tai si-ai mei...pe cruci, pe morminte ! Peste cateva zile ar fi fost ziua ei, dar Dumnezeu s-a gandit acum 4 ani sa mi-o ia ! In perioada asta nu am decat imaginea ei in minte ! Eu merg mai departe, dar n-o voi uita niciodata ! Ea e peste tot acum si imi zambeste ! Ce bine sa sunt asa prins cu concertele ! Poate ca Mihnea imi va da vreun semn...da' nu e obligatoriu, ca eu il inteleg...e prins cu ale vietii !
Recital dom'le ! Bine rau primit de public, cu biss-uri, cu urale, cu participare...to' felu' !
Mirela si Oana au venit cu un baner urias pe care scria "Gasca lui Vale"...in jurul lor erau o groaza de fete care vin de regula la toate concertele mele, fie in Bucuresti, fie in tara !
Am primit de la fete o chitara in marime naturala, facuta din flori !
La final, al "pus-o" impreuna cu Baniciu si cu Vlady ! Sala a fost in picioare ! Baniciu le-a adus aminte cum s-a nascut trupa care mai tarziu avea sa se numesca "Pasarea Colibri" ! Am cantat apoi "Vinovatii fara vina", asa cum faceam acum 16 ani !
Va aduc si niste poze...ce primesc si eu ! Nu dati in mine ...sunt facute de Camelia, Oana, si Elena Dobre (care inca mai cauta prin menu-ul noului ei aparat foto...curand se va prinde , da' mai are ! Dobre, insemna Om Bun !)
Mai am de cantat pana pe 24 decembrie, dar intamplarile mele sunt in localitati foarte apropiate, asa ca revin dupa concerte acasa !
...ninge incredibil :...peste terasa, peste pomi, pe padure, pe cusca lui Slash, pe beculetzele colorate puse de mine pe balcon, pe strazi, pe alei, pe palma, peste urma lacrimei uscate, pe fruntea infierbantata, pe amintiri, peste ochii tai si-ai mei...pe cruci, pe morminte ! Peste cateva zile ar fi fost ziua ei, dar Dumnezeu s-a gandit acum 4 ani sa mi-o ia ! In perioada asta nu am decat imaginea ei in minte ! Eu merg mai departe, dar n-o voi uita niciodata ! Ea e peste tot acum si imi zambeste ! Ce bine sa sunt asa prins cu concertele ! Poate ca Mihnea imi va da vreun semn...da' nu e obligatoriu, ca eu il inteleg...e prins cu ale vietii !
Comentarii :
17. December 2009
A fost la Turda o poveste frumoasa si de neuitat !
Nu mai merg cu masina . Plec cu avionul si ma asteapta prietenii care ma duc la sala de spectacole, din orasul respectiv !
Acum am stat la Cluj, la Nicu si la Adela unde a fost fain, m-am simtit bine si m-am bucurat ca i-am vazut ! Ei m-au asteptat si m-au dus peste tot !
Narcisa,(cea care a organizat si a pus la cale tot, impreuna cu Liliana Mocanu, s-a intrecut pe ea insasi !
Multumesc tuturor pentru ca au facut ca sala sa fie neincapatoare, asa cum imi place mie...asa cum e peste tot de altfel !
am niste poze trimise de Roxana !...o vedeti si pe prietena mea Maria Gheorghiu, care a cantat in acest concert !
imi pare rau ca nu am cu sala ! Pun si eu ce am, ce primesc !
Nu mai merg cu masina . Plec cu avionul si ma asteapta prietenii care ma duc la sala de spectacole, din orasul respectiv !
Acum am stat la Cluj, la Nicu si la Adela unde a fost fain, m-am simtit bine si m-am bucurat ca i-am vazut ! Ei m-au asteptat si m-au dus peste tot !
Narcisa,(cea care a organizat si a pus la cale tot, impreuna cu Liliana Mocanu, s-a intrecut pe ea insasi !
Multumesc tuturor pentru ca au facut ca sala sa fie neincapatoare, asa cum imi place mie...asa cum e peste tot de altfel !
am niste poze trimise de Roxana !...o vedeti si pe prietena mea Maria Gheorghiu, care a cantat in acest concert !
imi pare rau ca nu am cu sala ! Pun si eu ce am, ce primesc !
Comentarii :
07. December 2009
ASA O PRIMIRE DIN PARTEA PUBLICULUI...MAI RAR !
Fotografii facute de doamne, domnisoare si domnite din...jurul meu ! Ma bucur mult cand vad ca vin la cam toate spectacolele mele !
Fotografii facute de doamne, domnisoare si domnite din...jurul meu ! Ma bucur mult cand vad ca vin la cam toate spectacolele mele !
Comentarii :
11. November 2009
Am fost aseara la Crossroads !
A fost foarte frumos ! nu stiam nimic de clubul asta ! M-a invitat Alina Manole si cu Tudor ! Am cantat vreo ora jumate...poate mai mult ! Cel mai bine primite...piesele de pe "In orasul cu floare de tei"! A fost atat de bine, incat s-ar putea sa repetam...la cererea publicului ! O sa aflati, sa veniti si voi, cei care-ati lipsit ! Va astept vineri , sambata si duminica , la Arad, Timisoara si Alba Iulia !
Fotografiile sunt cele pe care le primesc si eu ! Fac tot ce-mi sta in putinta pentru a va aduce mai mult atmosfera de prin locurile pe unde cant, nu va asteptati la fotografii de studio, sunt imagini vii, poate imperfecte...ca si viata, ca si mine de altfel ! Mie imi plac ! Vad ca altora, nu !
A fost foarte frumos ! nu stiam nimic de clubul asta ! M-a invitat Alina Manole si cu Tudor ! Am cantat vreo ora jumate...poate mai mult ! Cel mai bine primite...piesele de pe "In orasul cu floare de tei"! A fost atat de bine, incat s-ar putea sa repetam...la cererea publicului ! O sa aflati, sa veniti si voi, cei care-ati lipsit ! Va astept vineri , sambata si duminica , la Arad, Timisoara si Alba Iulia !
Fotografiile sunt cele pe care le primesc si eu ! Fac tot ce-mi sta in putinta pentru a va aduce mai mult atmosfera de prin locurile pe unde cant, nu va asteptati la fotografii de studio, sunt imagini vii, poate imperfecte...ca si viata, ca si mine de altfel ! Mie imi plac ! Vad ca altora, nu !
Comentarii :
