25. February 2010
Mira-m-as sa mai fie marea cum era odata. Cum era odata, iarna. Vara trecuta ne-am intalnit, parca in fuga, parca n-avea timp de mine, insa mie mi-a fost deajuns cat m-a suportat. Marea nu e tot timpul la fel, o poti privi ore intregi fara sa te plictisesti, la fel ca si padurea. Si marea, si padurea, si cerul...ele fac parte din vesnicie, insa cerul....

Eram asta vara cu lupoaica mea pe nume Slash . Pai cum s-o cheme ?...I-am dat nume de star rock. Lupoaica Slash ! E urat ? Mie nu mi se pare. Pe atunci avea doar 4 luni si nu-i era frica de mare . Doar ca frica era la mine, ca mergeam cu o suita de caini vagabonzi dupa noi, ca era tare frumusica si privea lumea cu o mare uimire, si toata acea gashca de caini ne urma, dar de la o oarecare distanta . Trebuie sa ai ceva paine sa le dai, si atunci ei vor primi, si vor pleca fara sa ai nici o problema. Si pe mine ma privea Slash cu uimire, si voia tot timpul sa ma muste ba de ureche, ba de fatza, ba de maini, dar de cele mai multe ori se incurca in parul meu. Cand era sa fiu mai putin fericit a aparut in viata mea catelusa asta care a venit tocmai din Ungaria pentru mine...ca e unguroaica dom'le, ce te pui ? Are carnet de animalutz cu pedigree, si curelusa de piele cu veriga de metal foarte fina. Acum ea are aproape 9 luni si are alura unui adult. Daca se ridica, imi ajunge cu picioarele la umeri. Cat poate fi de iubitor un caine daca stii sa-l privesti adanc in ochi si sa-l intrebi asa, deodata:..."ce mai ai sa-mi spui tu azi?"...si ea spune, numai ca tu trebuie sa stii sa auzi, sa asculti. Odata am atins-o cu o varguta pe spate, dupa ce a apucat de fata de masa si a spart tot. Am ridicat tonul, am certat-o, si ea a venit aproape tarandu-se si a inceput sa-mi linga mana. Unii ar spune ca atunci, a fost smechera. Eu cred altceva...cine stie. Cel mai mult ii place acum sa stea libera prin curte, sa alerge cat poate de mult si de aiurea, sa se joace, sa sara dupa fiecare fulg de zapada spre a-l prinde si a-l soarbe. Acum latra ca un caine lup, si vrea sa-mi arate cat mai des cat de mult stie ea sa apere terenul pe care deja l-a si delimitat. Nu trebuie decat sa ma apropii de geam ca ma si simte. Stie sa multumeasca in felul ei, dar eu inteleg. Cum fac oare animalele de simt totul atat de intens? Ce trebuie sa mai intelegem noi din asta, acum cand ura de din preajma noastra ne urmareste si ne impresoara cat mai strans, cand uraciunea si necredinta ne invaluie mintea ca intr-o ceatza deasa si amara, ca o otrava. Cine sunt, si ce sunt eu prietene sa mai vin acum cu inca o poveste ca asta ? Poate te plictisesc, dar ti-am mai spus, ignora-ma daca te plictisesc, reseteaza-ma din baza ta de date ca doar cosuri de gunoi gasesti mai usor decat vreun izbor cu apa buna de baut. Cineva din televizor, ma sfatuia ieri ca ar fi bine sa nu mai cred ca Iisus Hristos exista, si venea cu tot felul de dovezi cum ca Biblia e mizera , si tot ce e legat de Dumnezeu e discutabil. Tot el spunea ca lucrurile au evoluat, si ca doar prin stiinta si nevoia de cunostere, s-a ajuns pana unde s-a ajuns . Bine ca nu nega din fericire revelatia, in descoperirea multor lucruri sau fenomene. M-am uitat pana la sfarsit, am vazut cum intrau in vorba preoti sau oricine mai voia sa dezbata cu uomu' de la teve. E nevoie acum de asa ceva ? Poate-ar fi mai bine sa-i punem pe pereti pe astia de ne conduc de 20 de ani, si sa ne rugam la ei ?...hai mai frate ca devin melodramatic, ba chiar patetic, serios, sau prea analitic...Doamne fereste, nu m-am gandit o clipa la asta ! Io doar am zis, nici macat n-am spus ! Si atunci revin la Slash, cateaua cu nume de star rock. Ea stie sa priveasca lumea tacuta si mirata, se multumeste cu un os, daca o mangai se bucura, daca nu, te iubeste neconditionat. ...de unde am mai auzit, de unde stiu eu povestea asta?...Nu, n-are nici o legatura cu personajele din cantecele lui Mihai Constantinescu, nici cu istorioarele dulcege din saiturile cu caini parasiti si neiubiti de nimeni...

si cand e frig, si iarba e kakie
si nu ma-ntreb de-i cald sau frig pe-afara/
cand melodrama mea e dulce sau pustie/
imi sare-un catelus pe plic, din calimara/

(Publicat in "Jurnalul National" de duminica 14 februarie, la "Cutia cu romantism")

diana
25. February 2010, ora 15:35:34
Chiar, ce sa mai intelegem cand drojdia urii otraveste totul? Poate doar sa mai speram ca atata vreme cat mai exista unii care scriu despre iubire si despre credinta si altii care citesc si se regasesc si reflecteaza, inca nu e totul pierdut.
Dana
13. April 2010, ora 20:47:49
Vale,m'ai uns la suflet cu povestea lui Slash...Aveam nevoie de "mangaierea" asta...pentru ca am si eu "Slash"... departe de mine si mi'e dor de el..Cata dreptate ai...un animal iti incalzeste sufletul, viata...inima...Te iubeste neconditionat, chiar daca il certi sau il mangai...Cand esti singur, stii ca e acolo..chiar daca nu'ti vorbeste tu il intelegi...Sa'ti traiasca, sa ai grija de ea si de tine.Te iubesc si te pup!!!Dana-Milano(Galati)

Adauga comentariu

Acest articol e protejat. Nu sunt permise comentariile si voturile.